Incursiune in Abbidharma (Psihologie Budista): Meta-Fizica unui Dumnezeu Personal (Partea a II-a)

Prin acest articol nu imi doresc sa argumentez necesitatea de a renunta la venerarea unui Dumnezeu personal ci sa explic logica intelegerii unui Dumnezeu antropomorfizat.

Pe cand am calatorit in Balcik am sesizat in capela Gradinii Botanice cateva diferente in iconografia crestina: icoanele bulgaresti ne arata un Iisus mai slav, cu trasaturi asiatice, pe cand cele copte, unul cu trasaturi mai metise. La fel si Cu Buddha sau alte zeitati, religiile in general, nu sunt perfecte, cat perfectibile si nu pot luate mote-a-mote cat interpretate si adaptate la contextul pregresului actual.

Daca multi se intreaba “Oare chiar suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu?” eu consider ca adevarata intrebare este “Oare Dumnezeu este creat dupa chipul si asemanarea noastra?“.

Daca iei in considerare paradigma monoteista asupra Divinitatii, atunci ar trebui sa acorzi valoare de advar urmatoarelor premise:

  • Premisa 1. Dumnezeu este omnipotent (atotputernic)
  • Premisa 2. Dumnezeu este binefacator/milostiv 
  • Premisa 3. Dumnezeu este omniscient (atoatecunoscator)
  • Premisa 4. Dumnezeu este perfect
  • Premisa 5. Dumnezeu este este viu si poseda corp uman

Premisele 1-3. Dumnezeu este atotputernic, este bun si se opune raului despre existenta caruia are cunostinta, cu toate acestea raul continua sa existe indiferent de aceste atribute.

Premisele 4, 5. Dumnezeu este perfect si viu. Si totusi, prin definitie orice este viu este impermanent, supus schimbarii. Mai mult, ceea ce este schimbator este prin natura lui imperfect.

Reprezentare matematica

D = Dumnezeu; V = Viu; P = Perfect.

  1. D = V [Dumnezeu este Viu]
  2. D = P [Dumnezeu este Perfect]
  3. A ≠ P [Viul nu este Perfect]

Lipsa logicii acestei perfectiuni provine din inegalitatea lui V si P, care deriva din egalitatea D/V si D/P. In folosfia predata de Siddhartha Gautama nu regasim conceptul de Dumnezeu si nici de Sine. Mai mult decat atat, Buddha ne argumenteaza faptul ca nu ar trebui sa ne bazam pe un Dumnezeu exterior pentru a atinge Nirvana. El considera venerarea zeitatilor o manifestare a “Maya” [iluzia realitatii].  De fapt, buddhismul in esenta reneaga orice forma de venerare, Buddha insusi s-a deprivat de calitatea de a fi considerat Zeu.

Nimic nu este ABSOLUT, totul este RELATIV cu exceptia ADEVARULUI [care poate fi relativizat] care este acelasi pentru toti doar ca prin CUNOASTERE accesam diferite unghiuri si dioptrii de explorare.